Mausoleul din Halicarnas (azi Bodrum, Turcia) a fost opera arhitecţilor Pytheos și Satyros și a sculptorilor Scopas și Timotheos. Mausoleul poartă numele guvernatorului local Mausol, care a fost guvernatorul (satrapul sau regele) provinciei elenistice Caria (377-353 î.Hh.) pentru care fusese destinat, ca mormânt-templu. Acest monument arhitectural a fost considerat una dintre cele şapte minuni ale lumii antice.

Începând din anul 377 î.Hr., Mausol guverna Caria, regiunea de coastă, din sud-vestul Asiei Mici. Prieten al culturii elene, el i-a chemat pe arhitecţii Satyros şi Phytheos şi pe sculptorii Scopas şi Timotheos, toţi din Grecia. Aceştia s-au deosebit de ceilalţi concurenţi prin proiectul lor, pe cât de neobişnuit, pe atât de impunător: nu au conceput un monument scund, tradiţional in Grecia, ci o construcţie foarte înaltă. Mausol nu a putut însă să vadă terminat mausoleul său. El a murit în anul 353 î.Hr. Arhitecţii au continuat construcţia până în 335 î.Hr., când au şi terminat-o, realizând un monument şi pentru propria lor glorie, considerat mai târziu ca una din minunile lumii antice. 

Pe un soclu înalt, cu cinci trepte, cu dimensiunile de 39 m lungime și 33 m lățime, se gasea un suport lung de 33 m, lat de 27 m și înalt de 22 m. Pe acesta se înălța templul funerar propriu-zis, susținut de 39 de coloane, având 39 m. Imediat deasupra acoperișului se mai inălță o piramidă cu 24 de trepte, pe al cărei vârf trunchiat era așezată cvadriga. Cu o înălțime totală de 49 m, mausoleul ar fi putut echivala în zilele noastre cu o clădire cu 16 etaje. Mâna omului nu a distrus cel mai celebru monument funerar al antichității, al cărui nume a devenit generic pentru toate marile morminte construite mai târziu. Marii cuceritori, cum ar fi Alexandru cel Mare, care a cucerit orașul Halicarnas în anul 334 i.Hr., au cruțat monumentul și l-au tratat cu respect. De-abia în secolul al XII-lea d.Hr., un puternic cutremur a distrus monumentul. Resturile Mausoleului din Halicarnas, aflate în partea de nord a orașului  Bodrum(la cca 1 km de centru) sunt cuprinse într-un muzeu în aer liber, fiind accesibile publicului.